Bunul meu muschetar din ciuc m-a rugat zilele trecuce sa nu ma mai distrug. Sa iau o „borna kilometrica”, pe care sa scrie ACUM, si sa las trecutul în pace. Sa o înfing în pamânt si sa-mi spun „asta e noul meu reper”. M-am întristat, pentru ca eu vreau aceasta borna kilometrica, dar sunt foarte legata de trecut, sunt cu capul mereu întors în „spate”, si mi-e greu sa fac pasi mari. Oricum, nu mai sunt asa de visatoare si de rascolitoare în garbage-ul meu si al lor cum eram în anii trecuti. Sunt pe drumul cel bun, dar tot nu e de ajuns. „De afara” se vede la fel de cetos si nostalgic atunci când se priveste înspre mine. Am motivele mele sa nu ma vindec asa de repede, ti-as spune. În primul rând, ciucul, cutia de chibrite e de vina. Cum sa uit trecutul, când fostii mei (5!) prieteni locuiesc cu mine în cartier?... Nu mai dau exemple, ca as gasi multe, mai multe decât m-as astepta inclusiv eu. Ce-i drept, e ca nu ma pot schimba de azi pe mâine si ceea ce m-a durut ieri sa-mi fie azi indiferent. Sunt sufletista si pun toate rahaturile cotidiene la suflet, ma consum pentru nimicuri si uit esentialul: sa stau de vorba cu mine însami si sa iau decizii. Dar eu amân discutiile cu lyda si scriu pe blog ceea ce parca cititorii vor sa citeasca, si jumate (sau nici macar atât) din ceea ce fac sau gândesc eu. Teatru mare mai e si blogul asta. Dragul meu muschetar, uite, ca azi deja am facut deja primul pas spre „ACUM”. Tom mi-a formatat laptopul, mi s-au sters anumite fisiere parca voit, istoricul de pe mess s-a dus si el pe apa sâmbetei...gata si cu „tentatiile” din lumea virtuala”. Mai trebuie putin curat prin unele foldere si inima mea va putea primi asa cum casa s-a facut curata pt sarbatoarea Pastelui, pe oricine va voi sa pofteasca în dânsa. Nu mai fac primul pas, nu mai agit spiritele, nu mai rascolesc trecutul. Îti promit asta, muschetarule! Startul la întrecrea cu mine însami a început.