Dinamo, Steaua si Rapid, mai nou si Vaslui, sînt pline de povesti minunate care vind ziare, net content si programe TV. CFR are un gust searbad. Nimic suculent, o aroganta bine controlata, un teritoriu rezervat pe care nu e invitat mai nimeni. Probabil ca face si voodoo, altfel nu-s explicabile golurile care cad malaiata in ultimele secunde fix in poarta cui trebuie. CFR joaca atat de fad incat pina si sefii ei au fost nevoiti s-o recunoasca, impresurati de cifrele seci care plaseaza evolutia echipei undeva de la locul 5 in jos. Au admis-o pentru ca nu mai conteaza, nu acum, e prea tarziu. Acum este despre a cistiga un titlu, un titlu de campioana a Romaniei. Un demers impecabil in cinismul sau, in care golul contorsionat al lui Kapetanos bate voleul minunat al lui Pancu. Tavalita de Steaua, dominata de Vaslui, umilita de Rapid, neconvingatoare cu Dinamo, CFR a scos de fiecare data capul la suprafata. Pentru ca toti ceilalti se dau cu el de pereti. Toti au cate un campionat intestin din care ies cu ochii umflati si sentimente fracturate. Faza cu Bonetti e legendara, de un comic nesfarsit. Apoi toti privesc cu venin catre Cluj, printre seturile de palme pe care le impart intre ei. "Niste papagali", zice Cadu, împrumutand vorbele lui Jorge Costa. Un tip care, apropo, isi bate nevasta, dar nu zice nici pis cind e evacuat in doi timpi si trei miscari din Gruia. Arta si precizie. CFR e exemplul perfect despre cum sa il inveti pe cioban sa mulga oaia. Nu va merge in Paradis, dar ce conteaza? Are o singura manie: o data la doi ani le preda alfabetul celor care l-au inventat. Jos clopul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu