Am plecat sambata dimineata de tot de pe mult prea incetosata strada Ritmului, ca sa ajung la pranz in mult prea insorita Tulcica. V-am mai zis eu ca e ceva magic cu orasul asta. Toata tara e in frig si ceata, numai aici zici ca e vara tarzie. Si, ceea ce sigur nu stiati si mureati sa aflati, este ca avem o fantana cantatoare. Se inalta cu tupeu in mijlocul Pietei Civice, varsa niste apa si scoate niste sunete. Mai radeam si cu alta ocazie ca atatea borduri, pavaje si gardulete n-a vazut familia lui Videanu la un loc. Ei bine, iar se schimba bordurile prin oras! Tot ce ma deranjeaza la acest capat de tara cu fantana cantatoare este ca pare o lume rupta de... tot. Nu exista tren din Bucuresti spre Tulcea. Si asta spune tot. Va mai zic ca avem o ditamai gara, renovata si curata si care seamana cu un vapor. Nu stiam cum sa va zic ca sunt la Tulcea. Don’t worry, diseara ajung iar la autogara si sper sa fi plecat si ceata in concediu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu