„Scânteia dintre noi a aparut prin ciocnirea unor pietre, suflate de vânt ca să se întâlneasca în haosul profan, dure umbre ale unei realitati sumbre, tu si eu, nenumarate fete de portelan”. Tine-ma departe de fetisurile mele, caci ceea ce îmi doresc încalca sute de reguli si trebuie ascuns sub miere. Râcnesc ca o fiară... Observa careva convulsiile, miscarile disperate pe care le reproduc pentru o simpla privire? Închis într-o cusca imensa, singur, de biblia ce o port cu mine încă de mic, analizez tot ce mi-a mai ramas sa simt pe piele: frânturi de vise, cu demoni ce stiu sigur ce vor, deasupra îngerilor al caror numar astazi a scazut simtitor, sentimente crude, lasate sa clocoteasca în sângele propriu si o umbra lucida, ce ma obliga sa ma razbun pe acest corp insipid. Masochist teribil sunt departe de geamul după care, cladiri de ceara se înghesuiesc sa-mi blocheze privirea catre tine. Ametit de alcool, dansez în fumul dulceag al baladelor de demult, sparg granite si ajung tot mai aproape de tine. Ma întreb, daca m-as afla din nou în fata ta ce mi-ai face?