Bac si Expozitii

Vreo 10 ani am lipsit din viata mea. Imi amintesc vag ca ma mai vizitam din cand in cand, in cate un weekend, perioada in care, de fapt, abia asteptam sa vina ziua de luni si sa dispar iar la ale mele. Astfel, sambata faceam curatenie in toata casa si, in felul acesta, nu aveam treaba cu nimeni din casa si cam toata duminica ma certam cu sotia pe tema bisericii si a nevoii sau necesitatii de a merge acolo. E drept, nu pot spune ca au fost chiar 10 ani pierduti, caci de baiatul mai mare cel putin 2 ani m-am ocupat chiar eu, sotia mea facandu-si studiile. Dar, oare, m-am ocupat cu-adevarat? Sau doar am pretins ca am facut-o. Au fost cateva seri in care am iesit cu el la cate o plimbare si i-am vorbit despre cer, despre planete, despre Dumnezeu si despre vise. Insa, mai mult de-atat nu cred ca am facut. Multa vreme, amintidu-si de aceste plimbari, baiatul meu m-a rugat sa repetam figura. Dar n-aveam chef. Alergam toata ziua cu doua telefoane la aceeasi ureche, iar acasa abia mai stateam in picioare. Asa ca, la un moment dat, ma prefaceam ca nu mai aud si nu mai vad pe nimeni. Sunt convins ca daca as fi tinut-o in alergarea aceea dupa bani (care, oricum, nu mi-au ajuns niciodata), azi as fi fost acelasi individ sec, fara chef, cu cearcane adanci in jurul ochilor, ciufut si chinuit.

Dupa parerea mea, educatia unui copil pleaca, intr-o proportie de 99 la suta, de la aceste intalniri pe care parintele le are cu copilul. Intalniri fructificate prin discutii frumoase, discutii care au rolul de a atrage atentia copilului asupra intensitatii vietii, valorizand-o in ochii lui. A-l inscrie si a-l duce pe copil la scoala nu inseamna mare lucru. Foarte multi parinti se limiteaza la asta, de parca brusc copilul nu ar mai fi al lor, ci al scolii, si culmea, se bat dupa aceea cu pumnii in piept strigand ca ei s-au ocupat de educatia copilului lor. Scoala e doar un mijloc de socializare (concurenta jucand rolul principal) si de impunere a unui ritm de invatare. Dar invatarea se face acasa, nu la scoala. Iar copilul va fi cu atat mai interesat de propria educatie, cu cat parintele a sadit in el acest sambure de interes. Caci daca parintele isi abandoneaza copilul in fata calculatorului sau a tv-ului, cu siguranta va obtine un feed back pe masura. Si se vede foarte clar ca asta s-a intamplat cu noua generatie, ca liceenii de azi au fost realmente abandonati in fata monitoarelor si, chiar mai mult, au fost incurajati spre a fi fermecati cu totul de ele. Personal, ma simt foarte vinovat pentru anii trecuti, cu atat mai mult cu cat sunt si am fost constient de greseala pe care am facut-o. De aceea, de la o vreme am inceput sa-mi iau copiii de manuta si sa-i plimb ore in sir, discutand cu ei, intrand in fiecare biserica sau cladire cu valoare istorica ce ne iese in cale (si sunt atatea in Cluj), vizitand expozitii, etc. Sper sa nu ma las prea curand de sportul asta. Fiindca stiu ca bac-ul, pentru copiii mei, a inceput deja.

Tatic de Baiat

Cand devii tatic esti cel mai fericit om. Cand devii tatic de baiat, esti cel mai fericit om din lume. Iti imaginezi deja cum o sa iesi cu el la un fotbal, cum o sa ii decorezi camera cu steagul echipei favorite inainte sa invete sa vorbeasca ca sa fii sigur ca nu ii trece prin gand sa devina fan al rivalilor, cum cele mai frumoase fete din liceu si facultate o sa fie prietenele lui si cum, peste ani, te vei uita la el si iti vei spune ca asa aratos erai si tu in tinerete. Sa fim sinceri, mamica si planurile ei sunt adesea excluse din acest viitor imaginat. Bineinteles ca ea o sa il hraneasca si o sa il certe cand uita sa se spele pe maini sau pe dinti, o sa mearga la plictisitoarele sedinte cu parintii si o sa il ajute sa isi faca temele. Dar cam atat, nu? Total gresit. Mamica are mai multe planuri decat iti imaginezi cu baietelul vostru. Vei iesi cu el la fotbal insa abia peste multi ani pentru ca majoritatea femeilor cred ca este periculos ca un copil sa alerge dupa o minge pe un teren! In camera lui va trona steagul alaturi de multe poze in rame roz cu el mic si gol, alese bineinteles de mamica lui. Degeaba o sa aiba cele mai frumoase prietene, e suficient sa vi le prezinte o data ca sa fie terorizate de potentiala soacra si sa nu le mai vedeti prea curand. Nici macar evenimentele relativ importante din viata lui nu vor putea fi controlate. Daca la botez  am avut cateva printese venite sa inveseleasca atmosfera, la taierea motului a fost o armata de oameni, printre care trei ursitoare extrem de colorate care i-au urat toate cele bune. Stiu ca e un pic cam devreme sa sper la o petrecere cu bere si mititei dar nu imi imaginam asa multe zane. Pana si tortul era decorat cu o imagine din Frumoasa si Bestia, un desen foarte masculin... Nu ma intelegeti gresit, ursitoarele erau extrem de frumoase dar nu vreau ca idealul feminin pentru baietelul meu sa includa o bagheta magica si un coif lucios!